Limba româna foloseste sapte vocale: /a/, /e/, /i/, /o/, /u/, /a/ si /a/. În plus, vocalele /a/ si /a/ apar foarte rar în unele cuvinte de origine straina, înca neasimilate.

La sfârsitul cuvintelor, dupa consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate aparea un /i/ scurt non-silabic, care se marcheaza în AFI cu /?/ si este pronuntat ca o palatalizare a consoanei precedente. Un sunet similar, terminatia u surd, exista în româna veche, dar a disparut cu timpul în limba standard.

Exista de asemenea patru semivocale si douazeci de consoane.

• Diftongi descendenti: ai, au, ei, eu, ii, iu, oi, ou, ui, ai, au, îi, îu
• Diftongi ascendenti: ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, ua

• cu vocala intercalata între doua semivocale): eai, eau, iai, iau, iei, ieu, ioi, iou, oai.
• cu doua semivocale în fata vocalei: eoa, ioa.

Datorita izolarii, evolutia fonetica a românei este diferita de a celorlalte limbi romanice, dar seamana întrucâtva cu cea italiana, de exemplu prin evolutia gruparii [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) si cea dalmata, de exemplu prin evolutia gruparii [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).

Principalele schimbari fonetice constau în :

1. aparitia diftongilor vocalelor e, i, o
   • lat. cera > rom. ceara
   • lat. sole > rom. soare
2. iotacism [e] ? [i]
   • lat. herba > rom. iarba
3. consoanele velare ([k], [g]) ? consoane labiale ([p], [b], [m])
   • lat. octo > rom. opt
   • lat. lingua > rom. limba
   • lat. signum > rom. semn
   • lat. coxa > rom. coapsa
4. rotacism [l] ? [r]
   • lat. caelum > rom. cer
5. consoanele alveolare [d] si [t] se palatalizeaza în [dz]/[z] si respectiv [ts] înainte sunetelor [e] si [i]
   • lat. deus > rom. zeu
   • lat. tenem > rom. tine